sepion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEPIÓN, sepioni, s. m. Cochilia internă rudimentară a sepiei, oval-alungită, turtită, cu aspect spongios; os de sepie. [
Pr.:
-pi-on] – Din
fr. sépion.sepion (Dicționar de neologisme, 1986)SEPIÓN s.n. Cochilia sepiei; os de sepie. [Pron.
-pi-on. / < fr.
sépion].
sepion (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEPIÓN s. n. cochilia internă a sepiei; os de sepie. (< fr.
sépion)
sepion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sepión (-pi-on) s. m.,
pl. sepiónisepion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEPIÓN, sepioni, s. m. Cochilia internă rudimentară a sepiei, oval-alungită, turtită, cu aspect spongios; os de sepie. [
Pr.:
-pi-on] — Din
fr. sépion.