sepie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÉPIE, sepii, s. f. 1. Moluscă marină cu corpul oval, prevăzut cu zece brațe acoperite cu numeroase ventuze și cu o cochilie calcaroasă internă și care, când este atacată, elimină o secreție negricioasă dintr-o „glandă de cerneală”, tulburând apa din jur
(Sepia officinalis). 2. (În forma
sepia) Vopsea de culoare cafeniu-închis provenită din viscerele sepiei sau fabricată pe cale artificială, întrebuințată în pictură sau în grafică.
3. Desen colorat roșu-brun, realizat cu sepia (
2). – Din
fr. sépia, lat. sepia.sepie (Dicționar de neologisme, 1986)SÉPIE s.f. Moluscă cefalopodă marină, cu corpul oval și cu brațe tentaculare, care, când este în pericol de a fi prinsă, emană un lichid negricios care tulbură apa. [Pron.
-pi-e, gen.
-iei. / < fr.
sépia, cf. gr., lat.
sepia].
sepie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SÉPIE s. f. moluscă cefalopodă marină, cu corpul oval și cu brațe tentaculare, care, când este atacată, emană un lichid negricios ce tulbură apa. (< fr.
sépia, lat.
sepia)
sepie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sépie (-ii), s. f. –
1. Moluscă marină (Sepia officinalis). –
2. Vopsea, culoare cafeniu-închis. –
3. Desen colorat cafeniu-închis.
Lat. sepia (
sec. XIX).
sepie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sépie (moluscă)
(-pi-e) s. f.,
art. sépia (-pi-a), g.-d. art. sépiei; pl. sépii, art. sépiile (-pi-i-)sepie (Dicționaru limbii românești, 1939)*sepíe f. (lat
sépia, d. vgr.
sepia).
Zool. O moluscă cefalopodă care secretează un lichid negru întrebuințat în desemn (Scoĭca internă se numește
os de sepie). Văpsea neagră formată de acest lichid.
sepie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sepie f.
1. molusc al cărui os secretează o coloare neagră, cu care se face sepia;
2. materie negricioasă de desenat;
3. desen făcut cu această materie.
sepie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÉPIE, (
1)
sepii, (
3)
sepia, s. f. 1. Moluscă marină cu corpul oval, prevăzut cu zece brațe acoperite cu numeroase ventuze și cu o cochilie calcaroasă internă și care, când este atacată, elimină o secreție negricioasă dintr-o „glandă de cerneală”, tulburând apa din jur (
Sepia officinalis).
2. (în forma
sepia) Vopsea de culoare cafenie-închis provenită din viscerele sepiei sau fabricată pe cale sintetică, folosită în pictură sau în grafică; culoare roșie-brună ◊ (Adjectival)
Culoare sepia. 3. Desen colorat roșu-brun, realizat cu sepia (
2). [
Var.:
sépia s. f.] — Din
fr. sepia, lat. sepia, it. seppia.