sept (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEPT, septuri, s. n. (
Anat.) Perete despărțitor între două cavități.
Sept nazal. – Din
fr. septum.sept (Dicționar de neologisme, 1986)SEPT- Element prim de compunere savantă cu semnificația „șapte”. [< fr.
sept-, cf. lat.
septem].
sept (Dicționar de neologisme, 1986)SEPT s.n. (
Anat.) Perete despărțitor al unei cavități. ♦
Sept nazal = perete cartilaginos-osos care desparte fosele nazale. [< germ.
Septum].
sept (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEPT1- elem. „șapte”. (< fr.
sept-, cf.
lat. septem)
sept (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEPT2 s. n. 1. (anat.) perete despărțitor al unei cavități. 2. perete membranos care divide ovarul sau fructul în loje. (< fr., lat.
septum)
sept (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sept s. n.,
pl. sépturisept (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEPT, septuri, s. n. (
Anat.) Perete despărțitor între două cavități. Sept nazal. — Din
fr.
septum.