separatist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEPARATÍST, -Ă, separatiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se separă, se izolează de majoritate; care este adept al separatismului. – Din
fr. séparatiste.separatist (Dicționar de neologisme, 1986)SEPARATÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care caută să se separe de majoritate. [< fr.
séparatiste].
separatist (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEPARATÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al separatismului. (< fr.
séparatiste)
separatist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)separatíst adj. m.,
pl. separatíști; f. separatístă, pl. separatísteseparatist (Dicționaru limbii românești, 1939)*separatíst, -ă s. (d.
separat). Adept al separatizmuluĭ, secesionist (în politică, religiune, artă).
separatist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)separatist m. cel ce vrea să producă o separațiune politică sau religioasă.
separatist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEPARATÍST, -Ă, separatiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se separă, se izolează de majoritate; care este adept al separatismului. — Din
fr. séparatiste.