separeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEPARÉU, separeuri, s. n. Cameră, boxă, despărțitură, loc izolat într-un restaurant, într-o grădină de vară etc. [
Var.:
separé s. n.] – Din
fr. séparé.separeu (Dicționar de neologisme, 1986)SEPARÉU s.n. Despărțitură, loc izolat într-un restaurant, într-o grădină de vară etc. [Var.
separe s.n. / < fr.
séparé].
separeu (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEPARÉU s. n. despărțitură, loc izolat, într-un restaurant, într-o grădină de vară etc. (< fr.
séparé)
separeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)separéu s. n.,
art. separéul; pl. separéurisepareu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEPARÉU, separeuri, s. n. Cameră, boxă, despărțitură, loc izolat într-un restaurant, într-o grădină de vară etc. [
Var.:
separé s. n.] — Din
fr. séparé.