separare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEPARÁRE, separări, s. f. Acțiunea de
a (se) separa și rezultatul ei; despărțire, izolare; diferențiere. –
V. separa.separare (Dicționar de neologisme, 1986)SEPARÁRE s.f. Acțiunea de a (se) separa și rezultatul ei; separație, despărțire. [<
separa].
separare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)separáre s. f.,
g.-d. art. separắrii; pl. separắriseparare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEPARÁRE, separări, s. f. Acțiunea de
a (se) separa și rezultatul ei; despărțire, izolare; diferențiere. —
V. separa.