senzual (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SENZUÁL, -Ă, senzuali, -e, adj. Care ține de simțuri, care desfată simțurile. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Înclinat spre plăcerile trupești, spre senzualitate. ♦ (Adesea adverbial) Care trădează, exprimă senzualitate. [
Pr.:
-zu-al] – Din
fr. sensuel, lat. sensualis.senzual (Dicționar de neologisme, 1986)SENZUÁL, -Ă adj. Care este în legătură cu simțurile, care satisface simțurile. ♦ (
Despre oameni; adesea
s.) Înclinat spre plăceri trupești. ♦ (Adesea
adv.) Care trădează senzualitate. [Pron.
-zu-al. / cf. fr.
sensuel, it.
sensuale].
senzual (Marele dicționar de neologisme, 2000)SENZUÁL, -Ă adj. (despre oameni; și s.) înclinat spre plăcerile trupești. ◊ (adv.) care trădează senzualitate. (< fr.
sensuel, lat.
sensualis)
senzual (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)senzuál (-zu-al) adj. m.,
pl. senzuáli; f. senzuálă, pl. senzuálesenzual (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SENZUÁL, -Ă, senzuali, -e, adj. Care ține de simțuri, care desfată simțurile. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) înclinat spre plăcerile trupești, spre senzualitate. ♦ (Adesea adverbial) Care trădează, exprimă senzualitate. [
Pr.: -
zu-al] — Din
fr. sensuel, lat. sensualis.