semnificație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMNIFICÁȚIE, semnificații, s. f. 1. Conținut semantic al unui cuvânt; înțeles, sens, accepție. ♦ (În semiotică) Funcție a semnelor de a reprezenta ceva independent de ele; denotație. ♦ Valoare simbolică a unui lucru; înțeles, noimă, tâlc.
2. Însemnătate, importanță, valoare (a unui fapt, a unui obiect etc.). [
Var.:
semnificațiúne s. f.] – Din
fr. signification (după
semn).
semnificație (Dicționar de neologisme, 1986)SEMNIFICÁȚIE s.f. 1. Înțeles, conținut semantic al unui cuvânt, al unui semn; sens, accepție; denotație.
2. Ceea ce lasă să se întrevadă ceva.
3. Însemnătatea, valoarea unui lucru. ♦ Mesaj (3). [Gen.
-iei, var.
semnificațiune s.f. / cf. fr.
signification].
semnificație (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEMNIFICÁȚIE s. f. 1. înțeles; conținut semantic al unui cuvânt, al unui semn; sens, accepție; denotație. 2. însemnătate, importanță, valoare a unui lucru. ◊ mesaj (3). (după fr.
signification)
semnificație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)semnificáție (-ți-e) s. f.,
art. semnificáția (-ți-a), g.-d. art. semnificáției; pl. semnificáții, art. semnificáțiile (-ți-i-)semnificație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEMNIFICÁȚIE, semnificații, s. f. 1. Conținut semantic al unui cuvânt; înțeles, sens, accepție. ♦ (în semiotică) Funcție a semnelor de a reprezenta ceva independent de ele; denotație. ♦ Valoare simbolică a unui lucru; înțeles, noimă, tâlc.
2. Însemnătate, importanță, valoare (a unui fapt, a unui obiect etc.). [
Var.:
semnificațiúne s. f.] — Din
fr. signification (după
semn).