semiaxă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMIÁXĂ, semiaxe, s. f. 1. Porțiune dintr-o dreaptă mărginită de un punct și formată din toate punctele dreptei care se află într-o parte sau în cealaltă în raport cu originea.
2. Jumătate din lungimea axei unei curbe plane închise sau a unui corp de revoluție generat de o curbă plană închisă, cuprinsă în interiorul curbei sau al corpului respectiv.
Semiaxa sferei. [
Pr.:
-mi-a-] –
Semi- +
axă.