semiauxiliar - explicat in DEX

semiauxiliar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SEMIAUXILIÁR, semiauxiliare, adj. (În sintagma) Verb semiauxiliar (și substantivat, n.) = verb având rol sintactic asemănător cu al auxiliarelor propriu-zise, dar care dă acțiunii verbului „ajutat” o nuanță modală, care izvorăște din înțelesul său lexical. [Pr.: -mi-a-u-xi-li-ar] – Din fr. semi-auxiliaire.

semiauxiliar (Dicționar de neologisme, 1986)
SEMIAUXILIÁR adj. n. (Gram.) Verb semiauxiliar = verb având rol sintactic asemănător cu al auxiliarelor propriu-zise, dar care dă acțiunii verbului „ajutat” o nuanță modală izvorâtă din înțelesul său lexical. [Pron. -mi-a-u-xi-li-ar. / cf. fr. semi-auxiliaire].

semiauxiliar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SEMIAUXILIÁR adj., s. n. (verb) având rol sintactic asemănător cu al auxiliarelor propriu-zise, dar care dă acțiunii verbului „ajutat” o nuanță modală, izvorâtă din înțelesul său lexical. (< fr. semi-auxiliaire)

semiauxiliar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!semiauxiliár¹ (verb ~) (-mi-a-u-, -li-ar) [x pron. gz] adj. m.; pl. f. semiauxiliáre

semiauxiliar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
semiauxiliár² (-mi-a-u-, -li-ar) [x pron. gz] s. n., pl. semiauxiliáre

semiauxiliar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SEMIAUXILIÁR, semiauxiliare, adj. (în sintagma) Verb semiauxiliar (și substantivat, n.) = verb având rol sintactic asemănător cu al auxiliarelor propriu-zise, dar care dă acțiunii verbului „ajutat” o nuanță modală, care izvorăște din înțelesul său lexical. [Pr.: -mi-a-u-xi-li-ar] — Din fr. semi-auxiliaire.