semic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÉMIC, -Ă, semici, -ce, adj. (
Lingv.) Care aparține semelor, privitor la seme, care ia în considerație semele. – Din
fr. sémique.semic (Marele dicționar de neologisme, 2000)SÉMIC, -Ă adj. (lingv.) referitor la seme, care ia în considerație semele. (< fr.
sémique)
semic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÉMIC, -Ă, semici, -ce, adj. (
Lingv.) Care aparține semelor, privitor la seme, care ia în considerație semele. — Din
fr. sémique.