semi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMI- Element de compunere însemnând „jumătate de”, „pe jumătate”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din
fr.,
lat. semi-.semi (Dicționar de neologisme, 1986)SEMI- Element prim de compunere savantă având semnificația „jumătate”. [< fr., lat.
semi-].
semi (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEMI- elem. „(pe) jumătate”. (< fr., lat.
semi-)
semi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)semi- –
Pref. care indică ideea de „jumătate”.
Lat. semi-, prin intermediul
fr. Se aplică uneori
comp. proprii
rom.,
cf. semicărturar, s. m. (semidoct),
semizeu, s. m. (zeitate de rang inferior).
semi (Dicționaru limbii românești, 1939)*sémi- (lat.
semi-), prefix care înseamnă „jumătate„, ca’n
semicerc, semilună, semimetalic. V.
emi-.
semi (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)semi adv. se pune înaintea unor substantive cu sensul de jumătate:
semizeu.semi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEMI- Element de compunere însemnând „jumătate de”, „pe jumătate”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. — Din
fr.,
lat. semi-.