semeț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMÉȚ, -EÁȚĂ, semeți, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Mândru, falnic, măreț; trufaș, sfidător, obraznic. ◊ (Adverbial)
Privește semeț. 2. Îndrăzneț, curajos; plin de avânt, de elan; avântat. [
Var.: (
reg.)
suméț, -eáță adj.] –
Cf. sl. sŭmĕti.