semeți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMEȚÍ, semețésc, vb. IV.
Refl. 1. A se făli, a se mândri, a se îngâmfa, a-și da importanță; a deveni trufaș, arogant.
2. A prinde curaj, a îndrăzni; a căpăta încredere. [
Var.: (
reg.)
sumețí vb. IV] – Din
semeț.