țelină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)țélină (-ne), s. f. – Plantă rădăcinoasă (Apium graveolens). –
Var. înv. selina. Mr. selin. Mgr. σέλινον (Tiktin;
cf. Vasmer,
Gr., 130), prin intermediul
sl. selina; alterarea consonantismului se datorează poate falsei analogii cu următorul cuvînt. Este dubletul lui
țeler, din
sb. seler ‹
germ. Sellerie, cf. săs. Zäller.