țelină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÉLINĂ1, țeline, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară (
Apium graveolens). – Din
ngr. sélinon.țelină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÉLINĂ2, țelini, s. f. 1. Pământ care nu s-a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulți ani nelucrat; pârloagă.
2. Pășune, fâneață (naturală sau semănată). – Din
bg.,
scr. celina.țelină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)țélină (-ni), s. f. – Pîrloagă, ogor necultivat. –
Var. țălină. Sl. celi(z)na (Miklosich,
Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 432; Conev 41),
cf. bg.,
slov.
celina, sb. cjelina. –
Der. țelinos, adj. (deșert, sălbatic).
țelină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)țélină (-ne), s. f. – Plantă rădăcinoasă (Apium graveolens). –
Var. înv. selina. Mr. selin. Mgr. σέλινον (Tiktin;
cf. Vasmer,
Gr., 130), prin intermediul
sl. selina; alterarea consonantismului se datorează poate falsei analogii cu următorul cuvînt. Este dubletul lui
țeler, din
sb. seler ‹
germ. Sellerie, cf. săs. Zäller.țelină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țélină1 (plantă)
s. f.,
g.-d. art. țélinei; pl. țéline țelină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țélină2 (pământ nelucrat) (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. țélinii; pl. țélinițelină (Dicționaru limbii românești, 1939)1) țélină f., pl.
e și
ĭ (ngr. și vgr.
sélinon. V.
pătrunjel). O plantă umbeliferă foarte aromatică cu rădăcina ca și a pătrunjeluluĭ saŭ maĭ des sferică (
ápium gravéolens, cu varietatea
ápium rapáceum). Frunzele și rădăcina eĭ se întrebuințează în bucătărie ca salată și condiment.
țelină (Dicționaru limbii românești, 1939)2) țélină f., pl.
ĭ (bg. rus.
cĭeliná). Pămînt nelucrat încă. V.
pîrloagă.țelină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)țelină f. pământ ce n’a fost încă lucrat. [Bulg. ȚELINĂ].
țelină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)țelină f. plantă ale cării frunze se mănâncă ca salată și al cării cotor se gătește ca mâncare (
Apium graveolens). [Și
selină = gr. mod. SÉLINON].