selenar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SELENÁR, -Ă, selenari, -e, adj. Referitor la Lună, de Lună; lunar. – Din
fr. sélenien (după
lunar).selenar (Dicționar de neologisme, 1986)SELENÁR, -Ă adj. (
Liv.) Din Lună, lunar. [< gr.
selene –
lună +
-ar, după
lunar].
selenar (Marele dicționar de neologisme, 2000)SELENÁR, -Ă adj. din Lună, lunar; (ca) de (pe) Lună; selenit
2 (I). (< selen- + -ar)
selenar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)selenár adj. m.,
pl. selenári; f. selenáră, pl. selenáreselenar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SELENÁR, -Ă, selenari, -e, adj. Referitor la Lună, de Lună; lunar. — Din
fr. sélenien (după lunar).