seimă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEÍMĂ, seime, s. f. Crăpătură care apare uneori la copitele cailor și ale vitelor. – Din
fr. seime.seimă (Dicționar de neologisme, 1986)SEÍMĂ s.f. Fisură a copitei calului. [Pron.
se-i-. / < fr.
seime].
seimă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEÍMĂ s. f. boală la bovine și cabaline, manifestată prin crăparea copitei; fisura copitei, provocată de această boală. (< fr.
seime)
seimă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)seímă s. f.,
g.-d. art. seímei; pl. seímeseimă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEÍMĂ, seime, s. f. Crăpătură care apare uneori la copitele cailor și ale vitelor. — Din
fr. seime.