sedimentație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SEDIMENTÁȚIE,sedimentații, s. f. Sedimentare. – Din fr. sédimentation.
sedimentație(Dicționar de neologisme, 1986) SEDIMENTÁȚIEs.f. Sedimentare. [Gen. -iei, var. sedimentațiune s.f. / cf. fr. sédimentation].
sedimentație(Marele dicționar de neologisme, 2000) SEDIMENTÁȚIEs. f. sedimentare. (< fr. sédimentation)
sedimentație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sedimentáție(-ți-e) s. f., art. sedimentáția(-ți-a), g.-d. art. sedimentáției; pl. sedimentáții, art. sedimentáțiile(-ți-i-)
sedimentație(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SEDIMENTÁȚIE,sedimentații, s. f. Sedimentare.— Din fr. sédimentation.