sediment (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEDIMÉNT, sedimente, s. n. 1. Depozit format prin depunerea substanțelor corpusculare solide dintr-o suspensie.
2. Acumulare, în general stratificată, de minerale și de resturi organice, depozitată la suprafața pământului; depozit de roci sedimentare. – Din
fr. sediment, lat. sedimentum.sediment (Dicționar de neologisme, 1986)SEDIMÉNT s.n. 1. Depozit format prin precipitarea particulelor solide aflate în suspensie într-un lichid.
2. (
La pl.) Depozit de roci sedimentare. [Pl.
-te, -turi. / < fr.
sédiment, cf. lat.
sedimentum <
sedere – a fi așezat].
sediment (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEDIMÉNT s. n. 1. depozit prin precipitarea particulelor solide în suspensie într-un lichid. 2. (pl.) depozit de roci sedimentare. (< fr.
sédiment, lat.
sedimentum)
sediment (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sedimént s. n.,
pl. sediméntesediment (Dicționaru limbii românești, 1939)*sedimént n, pl.
e (lat.
sedimentum, d.
sédere, a ședea, a se odihni). Drojdie, substanța care se depune la fundu unuĭ lichid. Pămînt (saŭ alt-ceva) depus de ape, de vînt orĭ de animale (guano):
afară de stîncile eruptive, scoarța pămîntuluĭ se compune din sedimente.sediment (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sediment n.
1. depozit format pe fundul unui lichid;
2. straturi formate de materii ce mările au lăsat în retragerea lor din anumite părți ale globului.
sediment (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEDIMÉNT, sedimente, s. n. 1. Depozit format prin depunerea substanțelor corpusculare solide dintr-o suspensie.
2. Acumulare, în general stratificată, de minerale și de resturi organice, depozitată la suprafața pământului; depozit de roci sedimentare. — Din
fr. sediment, lat. sedimentum.