sedentar - explicat in DEX

sedentar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SEDENTÁR, -Ă, sedentari, -e, adj. (Despre oameni) Căruia nu-i place să umble, să facă mișcare, care stă mai mult acasă; (despre îndeletnicirile oamenilor) care se desfășoară într-un spațiu închis; care nu necesită mișcare, lipsit de mișcare. ♦ (Despre populații) Stabil. ◊ Parte sedentară = parte a unităților militare care rămâne în garnizoană în timp de război, având misiunea de a completa efectivele părții operative, de a îngriji bunurile rămase în cazarmă etc. Păsări sedentare = păsări care nu migrează în timpul iernii. Animale sedentare = animale nevertebrate care stau temporar în galerii pe care și le fac singure. – Din fr. sédentaire, lat. sedentarius.

sedentar (Dicționar de neologisme, 1986)
SEDENTÁR, -Ă adj. (Despre oameni) Care șade tot timpul; care stă mai mult acasă; (despre îndeletniciri) care se face, se exercită șezând; lipsit de mișcare. ♦ (Despre populații) Stabil; nemigrator, fixat de un loc stabil. [Cf. fr. sédentaire, lat. sedentarius < sedare – a fi așezat].

sedentar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SEDENTÁR, -Ă adj. (despre oameni) care șade tot timpul; care stă mai mult acasă; (despre îndeletniciri) care se exercită șezând; lipsit de mișcare. ♦ parte ~ă = parte a unităților militare care nu participă la război, având atribuții administrative. ◊ (despre populații) stabil; nemigrator. (< fr. sédentaire, lat. sedentarius)

sedentar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sedentár adj. m., pl. sedentári; f. sedentáră, pl. sedentáre

sedentar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sedentár, -ă adj. (lat. sedentarius, d. sédens, -éntis, care șade, sédire,a ședea. V. sediŭ). Care șade (pe scaun) mult timp: croitoriĭ, cizmariĭ, scriitoriĭ duc o vĭață sedentară. Care ĭese rar din casă: bătrîniĭ is sedentarĭ. Care rămîne loculuĭ în cazarmă, vorbind de trupe: partea sedentară a unuĭ regiment plecat la războĭ. Adv. În mod sedentar: a trăĭ sedentar.

sedentar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sedentar a. 1. care șade în casă, care iese puțin: vieață, profesiune sedentară; 2. fixat întrún loc: trupe sedentare.

sedentar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SEDENTÁR, -Ă, sedentari, -e, adj. (Despre oameni) Căruia nu-i place să umble, să facă mișcare, care stă mai mult acasă; (despre îndeletnicirile oamenilor) care se desfășoară într-un spațiu închis; care nu necesită mișcare, lipsit de mișcare. ♦ (Despre populații) Stabil. ◊ Parte sedentară = parte a unităților militare care rămâne în garnizoană în timp de război, având misiunea de a completa efectivele părții operative, de a îngriji bunurile rămase în cazarmă etc. Păsări sedentare = păsări care nu migrează în timpul iernii. Animale sedentare = animale nevertebrate care stau temporar în galerii pe care și le fac singure. — Din fr. sédentaire, lat. sedentarius.