sedativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEDATÍV, -Ă, sedativi, -e, adj.,
s. n. (Medicament) care produce o liniștire a stărilor de excitație psihică sau motorie, care calmează durerile; calmant. – Din
fr. sédatif.sedativ (Dicționar de neologisme, 1986)SEDATÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care calmează durerile; calmant. [< fr.
sédatif, cf. lat.
sedare – a calma].
sedativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEDATÍV adj., s. n. (medicament) calmant. (< fr.
sédatif)
sedativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sedatív1 adj. m.,
pl. sedatívi; f. sedatívă, pl. sedatívesedativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sedatív2 s. n.,
pl. sedatívesedativ (Dicționaru limbii românești, 1939)*sedatív, -ă adj. (mlat.
sedativus, d. lat.
sedare, sedátum, a liniști. V.
re-zedă). Alinător, liniștitor de durere:
apă sedativă pentru dințĭ. S. n., pl.
e. Medicament potolitor.
sedativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sedativ a. care alină durerea:
apă sedativă. ║ n.
un sedativ.sedativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEDATÍV, -Ă, sedativi, -e, adj.,
s. n. (Medicament) care produce o liniștire a stărilor de excitație psihică sau motorie, care calmează durerile; calmant. — Din
fr. sédatif.