sedentarism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEDENTARÍSM s. n. Faptul de a fi sedentar; viață sedentară, lipsită de mișcare. –
Sedentar +
suf. -ism.sedentarism (Dicționar de neologisme, 1986)SEDENTARÍSM s.n. Viață sedentară, lipsită de mișcare; sedentaritate. [<
sedentar +
-ism].
sedentarism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEDENTARÍSM s. n. viață sedentară; sedentaritate. (< sedentar + -ism)
sedentarism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sedentarísm s. n.sedentarism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEDENTARÍSM s. n. Faptul de a fi sedentar; viață sedentară, lipsită de mișcare. —
Sedentar +
suf. -
ism.