secantă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SECÁNTĂ, secante, s. f. 1. Dreaptă care întretaie o curbă sau un cerc în cel puțin două puncte.
2. Funcție trigonometrică a unui unghi dintr-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul ipotenuzei față de cateta care aparține unghiului dat
2. –
Fr. sécante (
lat. lit. secans, -ntis).
secantă (Dicționar de neologisme, 1986)SECÁNTĂ s.f. 1. Dreaptă care intersectează o curbă în cel puțin două puncte.
2. Funcția trigonometrică a unghiului într-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul ipotenuzei față de cateta care aparține unghiului dat. [< fr.
sécante, cf. lat.
secans <
secare – a tăia].
secantă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)secántă s. f.,
g.-d. art. secántei; pl. secánte; abr. secsecantă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)secantă f.
Geom. linie ce taie altă linie.