secantă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SECÁNTĂ, secante, s. f. 1. Dreaptă care întretaie o curbă sau un cerc în cel puțin două puncte.
2. Funcție trigonometrică a unui unghi dintr-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul ipotenuzei față de cateta care aparține unghiului dat
2. –
Fr. sécante (
lat. lit. secans, -ntis).