scăzământ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCĂZĂMẤNT, scăzăminte, s. n. Pierdere, reducere (în greutate, volum etc.), scădere; (
concr.) parte (dintr-o marfă) care se pierde, se reduce (în greutate, volum etc.). –
Scădea +
suf. -ământ.scăzământ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scăzămấnt s. n.,
pl. scăzămíntescăzământ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scăzământ n. efectul scăderii: rabat, reducțiune.
scăzământ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCĂZĂMẤNT, scăzăminte, s. n. Pierdere, reducere (în greutate, volum etc.), scădere; (
concr.) parte (dintr-o marfa) care se pierde, se reduce (în greutate, volum etc.). —
Scădea +
suf. -
ământ.