scabros - explicat in DEX

scabros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCABRÓS, -OÁSĂ, scabroși, -oase, adj. (Livr.) Necuviincios, indecent; nerușinat, murdar, scârbos. – Din fr. scabreux.

scabros (Dicționar de neologisme, 1986)
SCABRÓS, -OÁSĂ adj. Nerușinat; indecent, necuviincios; scârbos. [Cf. fr. scabreux, lat. scabrosus < scaber – murdar].

scabros (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SCABRÓS, -OÁSĂ adj. nerușinat; indecent, necuviincios. (< lat. scabrosus, fr. scabreux)

scabros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scabrós (sca-bros) adj. m., pl. scabróși; f. scabroásă, pl. scabroáse

scabros (Dicționaru limbii românești, 1939)
*scabrós, -oásă adj. (lat. scabrosus, fr. scabreux). Aspru, zgrunțuros, neplăcut la auz: sunetele jargonuluĭ jidănesc îs scabroase. Fig. Neplăcut moraleĭ, necuviincĭos: un scabros subĭect de romanț. Adv. În mod scabros.

scabros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scabros a. anevoie de zis sau de tratat într’un mod cuviincios: subiect scabros.

scabros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCABRÓS, -OÁSĂ, scabroși, -oase, adj. Necuviincios, indecent; nerușinat, murdar, scârbos. — Din fr. scabreux.