scăzut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCĂZÚT, -Ă, scăzuți, -te, adj. 1. (Despre ape) Cu nivelul coborât. ♦ (Despre mâncăruri) Cu sos puțin și bine legat.
2. (Despre voce, glas) Cu intensitate slabă; coborât, șoptit.
3. (Despre temperatură) Cu valori coborâte, joase. –
V. scădea.scăzut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!scăzút s. n.scăzut (Dicționaru limbii românești, 1939)scăzút, -ă adj. (d.
scad). Fert mult așa în cît să rămîĭe numaĭ puțină zeamă:
bucate scăzute. Fig. Redus, micșorat, învins:
a ĭeși scăzut dintr’o discusiune. S.n. pl.
urĭ. Aritm. Număru cel mare din care se scade cel mic la scădere.
scăzut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scăzut a. se zice de bucatele tare fierte și rămase fără zeamă.
scăzut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCĂZÚT1 s. n. Faptul de
a scădea. —
V. scădea.scăzut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCĂZÚT2, -Ă, scăzuți, -te, adj. 1. (Despre ape) Cu nivelul coborât. ♦ (Despre mâncăruri) Cu sos puțin și bine legat.
2. (Despre voce, glas) Cu intensitate slabă; coborât, șoptit.
3. (Despre temperatură) Cu valori coborâte, joase. —
V. scădea.