scăunoaĭe - explicat in DEX

scăunoaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCĂUNOÁIE, scăunoaie, s. f. Unealtă a dulgherului sau a dogarului, constând dintr-o bancă pe care lucrătorul șade călare, pentru a putea apăsa cu piciorul pe pedala care fixează lemnul de cioplit. [Pr.: scă-u-] – Scaun + suf. -oaie.

scăunoaie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scăunoáie (scă-u-) s. f., art. scăunoáia, g.-d. art. scăunoáiei; pl. scăunoáie

scăunoaie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCĂUNOÁIE, scăunoaie, s. f. Unealtă a dulgherului sau a dogarului, constând dintr-o bancă pe care lucrătorul stă călare, pentru a putea apăsa cu piciorul pe pedala care fixează lemnul de cioplit. [Pr.: scă-u-] — Scaun + suf. -oaie.

scăunoaĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)
scăunoáĭe f., pl. oĭ (augm. d. scaun). Un fel de bancă pe care șezĭ călare apesînd cu picĭoru pe o pedală care ține strîns un lemn pe care vreĭ să-l cĭopleștĭ cu cuțitoaĭa. V. cobilă și tejghea.