scăunel - explicat in DEX

scăunel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCĂUNÉL, scăunele, s. n. Diminutiv al lui scaun; scăunaș. [Pr.: scă-u-] – Scaun + suf. -el.

scăunel (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
scăunel, scăunele s. f. (șc.) nota patru.

scăunel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scăunél (scă-u-) s. n., pl. scăunéle

scăunel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCĂUNÉL, scăunele, s. n. Diminutiv al lui scaun; scăunaș. [Pr.: scă-u-] — Scaun + suf. -el.

scăŭnel (Dicționaru limbii românești, 1939)
scăŭnél n., pl. e (d. scaun, ca lat. scabellum, d. *scabnum, scamnum; fr. escabeau). Scaun mic. Pin Olt. Trans. și scăŭnecĭ, pl. ece.