scărmănător - explicat in DEX

scărmănător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCĂRMĂNĂTÓR, -OÁRE, scărmănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care se îndeletnicește cu scărmănatul¹. 2. S. f. Unealtă de scărmănat lâna; darac. – Scărmăna + suf. -ător.

scărmănător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scărmănătór s. m., pl. scărmănătóri

scărmănător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCĂRMĂNĂTÓR, -OÁRE, scărmănători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care se îndeletnicește cu scărmănatul¹. 2. S. f. Unealtă de scărmănat lâna; darac. — Scărmăna + suf. -ător.