scărișoară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCĂRIȘOÁRĂ, scărișoare, s. f. Scăriță (
1). –
Scară +
suf. -ișoară.scărișoară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scărișoáră s. f.,
g.-d. art. scărișoárei; pl. scărișoárescărișoară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Scărișoară f.
1. culme în Ardeal, o ramură a Carpaților centrali;
2. munte și mănăstire în jud. Argeș.
scărișoară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCĂRIȘOÁRĂ, scărișoare, s. f. Scăriță (
1). —
Scară +
suf. -
ișoară.