scărar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
scărár, scărári, s.m. (reg.) meșteșugar care face scări.
scărar (Dicționaru limbii românești, 1939)
scărár m. Porecla Sfîntuluĭ Ion (3 April), fost stareț de mînăstire în muntele Sinaĭ (la anu 600), numit așa fiind-c’a o carte numită Scara, arătînd virtuțile pin care ajungĭ în raĭ.