scălâmbăială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCĂLÂMBĂIÁLĂ, scălâmbăieli, s. f. (
Pop. și
fam.) Scălâmbăiere. [
Pr.:
-bă-ia-. –
Var.:
scălămbăiálă s. f.] –
Scălâmbăia +
suf. -eală.scălâmbăială (Dicționar de argou al limbii române, 2007)scălâmbăială, scălâmbăieli s. f. (pop.) strâmbătură, schimonoseală
scălâmbăială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scălâmbăiálă (
pop.,
fam.)
s. f.,
g.-d. art. scălâmbăiélii; pl. scălâmbăiéli