scălâmbăia - explicat in DEX

scălâmbăia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCĂLÂMBĂIÁ, scălâmbăiez, vb. I. Refl. (Pop. și fam.) A se strâmba, a se schimonosi. [Pr.: -bă-ia – Var.: scălămbăiá, scălâmbá, vb. I.] – Din scălâmb.

scălâmbăia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!scălâmbăiá (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se scălấmbăie; conj. prez. 3 să se scălấmbăie; ger. scălâmbăíndu-se

scălâmbăia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCĂLÂMBĂIÁ, scălấmbăi, vb. I. Refl. (Pop și fam.) A se strâmba, a se schimonosi. [Pr.: -bă-ia. — Prez. ind. și: scălămbăiez. — Var.: scălâmbăia, scălâmbă vb. I] — Din scălâmb.