scăiuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCĂIÚȘ, scăiuși, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă acoperită de peri și țepi și cu flori alburii sau albe-gălbui dispuse în capitule globuloase și spinoase
(Dipsacus pilosus). –
Scai1 +
suf. -uș.scăiuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scăiúș s. m.,
pl. scăiúșiscăiuș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCĂIÚȘ, scăiuși, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă acoperită de peri și țepi și cu flori alburii sau albe-gălbui dispuse în capitule globuloase și spinoase (
Dipsacus pilostis). —
Scai1 +
suf. -
uș.