scăfiță - explicat in DEX

scăfiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCĂFÍȚĂ, scăfițe, s. f. Diminutiv al lui scafă. – Scafă + suf. -iță.

scăfiță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
scăfíță, scăfíțe și scăfíți, s.f. (reg.) 1. vas de lemn în formă de cupă sau de ceașcă de mici dimensiuni, din care se bea. 2. (înv.) scafă mică; scăfiță (v.). 3. conținutul unei scăfițe; conținutul cu vasul respectiv. 4. căuș mic de lemn cu care se scoate apa din luntre. 5. sertar mic de masă; sertăraș. 6. o parte a morii de apă. 7. articulație. 8. numele a două specii de ciuperci necomestibile.

scăfiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scăfíță s. f., g.-d. art. scăfíței; pl. scăfíțe

scăfiță (Dicționaru limbii românești, 1939)
scăfíță V. scafă.

scăfiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCĂFÍȚĂ, scăfițe, s. f. Diminutiv al lui scafă. — Scafă + suf. -iță.