scârțâit - explicat in DEX

scârțâit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCÂRȚÂÍT², -Ă, scârțâiți, -te, adj. (Rar) Scârțâitor. – V. scârțâi.

scârțâit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCÂRȚÂÍT¹ s. n. Faptul de a scârțâi, zgomot sau sunet ascuțit, strident care se produce prin frecare, deplasare, apăsare etc.; scârțâială, scârțâitură. ♦ Sunet sau serie de sunete stridente scoase de un instrumentist fără talent care cântă la un instrument cu coarde. – V. scârțâi.

scârțâit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scârțâít s. n.

scârțâit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCÂRȚÂÍT¹ s. n. Faptul de a scârțâi; zgomot sau sunet ascuțit, strident care se produce prin frecare, deplasare, apăsare etc.; scârțială, scârțâitură. ♦ Sunet sau serie de sunete stridente scoase de un instrumentist netalentat care cântă la un instrument cu coarde. — V. scârțâi.

scârțâit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCÂRȚÂÍT², -Ă, scârțâiți, -te, adj. (Rar) Scârțâitor. — V. scârțâi.