scârțâială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCÂRȚÂIÁLĂ,scârțâieli, s. f. Scârțâit1. [Pr.: -țâ-ia-] – Scârțâi + suf. -eală.
scârțâială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) scârțâiálă s. f., g.-d. art. scârțâiélii; pl. scârțâiéli
scârțâială(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCÂRȚÂIÁLĂ,scârțâieli, s. f. Scârțâit1. [Pr.: -ță-ia-] — Scârțâi + suf. -eală.