scârnăvie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCÂRNĂVÍE, scârnăvii, s. f. 1. Lucru murdar, scârnav; scârnăvenie, murdărie.
2. Fig. Om, lucru, faptă fără valoare, de nimic. –
Scârnav +
suf. -ie.scârnăvie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scârnăvíe s. f.,
art. scârnăvía, g.-d. art. scârnăvíei; pl. scârnăvíi, art. scârnăvíilescârnăvie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scârnăvie f. murdărie.
scârnăvie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCÂRNĂVÍE, scârnăvii, s. f. 1. Lucru murdar, scârnav; scârnăvenie, murdărie.
2. Fig. Om, lucru, faptă fără valoare, de nimic. —
Scârnav +
suf. -
ie.