scârnav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCẤRNAV, -Ă, scârnavi, -e, adj. 1. (
Reg.) Plin de murdărie; murdar.
2. Fig. Dezgustător, grețos, scârbos; josnic, ticălos, infam; trivial, obscen. [
Acc. și:
scârnáv] – Din
sl. skvrŭnavŭ.scârnav (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scấrnav (
pop.)
adj. m.,
pl. scấrnavi; f. scấrnavă, pl. scấrnavescârnav (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scârnav a.
1. murdar:
jivine scârnave; 2. fig. urît, rușinos:
fapte scârnave. [Slav. SKYRŬNAVŬ].
scârnav (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCẤRNÁV, -Ă, scârnavi, -e, adj. 1. (
Pop.) Plin de murdărie; murdar.
2. Fig. Dezgustător, grețos, scârbos; josnic, ticălos, infam; trivial, obscen. [
Acc. și:
scârnáv] — Din
sl. skvrŭnavŭ.