scârboșenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCÂRBOȘÉNIE, scârboșenii, s. f. Însușirea de a fi scârbos; (
concr.) lucru scârbos, ființă scârboasă; faptă, purtare, vorbă scârboasă. –
Scârbos +
suf. -enie.scârboșenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scârboșénie (-ni-e) s. f.,
art. scârboșénia (-ni-a), g.-d. art. scârboșéniei; (lucruri, ființe, fapte, vorbe scârboase)
pl. scârboșénii, art. scârboșéniile (-ni-i-)scârboșenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCÂRBOȘÉNIE, scârboșenii, s. f. Însușirea de a fi scârbos; (
concr.) lucru scârbos, ființă scârboasă; faptă, purtare, vorbă scârboasă. —
Scârbos +
suf. -
enie.