scârbi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCÂRBÍ, scârbesc, vb. IV.
1. Refl. și
tranz. A simți sau a produce scârbă (
1); a (se) îngrețoșa, a (se) dezgusta.
2. Refl. și
tranz. (
Reg.) A (se) întrista, a (se) supăra.
3. Refl. (
Înv.) A se înfuria, a se mânia. – Din
scârbă.scârbi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scârbí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. scârbésc, imperf. 3
sg. scârbeá; conj. prez. 3
să scârbeáscăscârbì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scârbì v.
1. a-i fi cuiva scârbă:
se scârbește de toate; 2. a se mâhni:
auzind acestea, împăratul se scârbi foarte POP.
scârbi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCÂRBÍ, scârbesc, vb. IV.
1. Refl. și
tranz. A simți sau a produce scârbă (
1); a (se) îngrețoșa, a (se) dezgusta.
2. Refl. și
tranz. (
Reg.) A (se) întrista, a (se) supăra.
3. Refl. (
înv.) A se înfuria, a se mânia. — Din
scârbă.