scârbelnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCÂRBÉLNIC, -Ă, scârbelnici, -ce, adj. (
Înv.) Scârbos, dezgustător. –
Scârbă +
suf. -elnic.scârbelnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scârbélnic (
înv.)
adj. m.,
pl. scârbélnici; f. scârbélnică, pl. scârbélnicescârbelnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCÂRBÉLNIC, -Ă, scârbelnici, -ce, adj. (
înv.) Scârbos, dezgustător. —
Scârbă +
suf. -
elnic.