scândură - explicat in DEX

scândură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCẤNDURĂ, scânduri, s. f. Piesă de lemn cu secțiunea transversală dreptunghiulară, mai mult lată decât groasă, obținută prin tăierea în lung a trunchiului unui copac și întrebuințată la lucrări de construcții și de tâmplărie. ◊ Expr. A fi (sau a se usca, a rămâne) ca scândura (sau scândură) = a fi extrem de slab. A lăsa pe cineva scândură (sau ca scândura) = a lăsa pe cineva complet sărac. ♦ Podele, dușumea. – Lat. scandula.

scândură (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
scândură, scânduri s. f. (peior.) femeie foarte slabă, cu sâni mici și șolduri înguste.

scândură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scấndură s. f., g.-d. art. scấndurii; pl. scấnduri

scândură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scândură f. 1. tablă de lemn mai lungă decât lată; 2. pl. podeală: a freca scândurile. [Lat. SCANDULA].

scândură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCÂNDÚRĂ, scânduri, s. f. Piesă de lemn cu secțiunea transversală dreptunghiulară, mai mult lată decât groasă, obținută prin tăierea în lung a trunchiului unui copac și folosită la lucrări de construcții și de tâmplărie. ◊ Expr. A fi (sau a se usca, a rămâne) ca scândura (sau scândură) = a fi extrem de slab. A lăsa pe cineva scândură (sau ca scândura) = a lăsa pe cineva complet sărac. ♦ Podele, dușumea. — Lat. scandula.