scâncet - explicat in DEX

scâncet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCẤNCET, scâncete, s. n. Plâns înăbușit, slab și întretăiat (specific copiilor mici); scânceală, scâncitură, scâncit. ♦ Vaiet (de păsări, de animale); scheunat. – Scânci + suf. -et.

scâncet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scấncet s. n., pl. scấncete

scâncet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCÂNCÉT, scâncete, s. n. Plâns înăbușit, slab și întretăiat (specific copiilor mici); scânceală, scâncitură, scâncit. ♦ Vaiet (de păsări, de animale); scheunat. — Scânci + suf. -et.