scuzabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCUZÁBIL, -Ă, scuzabili, -e, adj. Care poate fi scuzat, iertat, trecut cu vederea. – Din
it. scusabile. Cf. fr. excusable.scuzabil (Dicționar de neologisme, 1986)SCUZÁBIL, -Ă adj. Care poate, care merită a fi scuzat. [Cf. it.
scusabile, fr.
excusable].
scuzabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCUZÁBIL, -Ă adj. care poate, merită a fi scuzat. (< it.
scusabile, fr.
excusable)
scuzabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scuzábil adj. m.,
pl. scuzábili; f. scuzábilă, pl. scuzábilescuzabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*scuzabíl, -ă ad]. (it.
scusábile, fr.
excusable). Care poate fi scuzat:
o greșală scuzabilă.scuzabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scuzabil a. care poate fi scuzat.
scuzabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCUZÁBIL, -Ă, scuzabili, -e, adj. Care poate fi scuzat, iertat, trecut cu vederea.— Din
it. scusabile. Cf. fr. excusable.