scurtuț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCURTÚȚ, -Ă,scurtuți, -e, adj. Scurticel. – Scurt + suf. -uț.
scurtuț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) scurtúț adj. m., pl. scurtúți; f. scurtúță, pl. scurtúțe
scurtuț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCURTÚȚ, -Ă,scurtuți, -e, adj. Scurticel. — Scurt + suf. -uț.