scurteicuță - explicat in DEX

scurteicuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCURTEICÚȚĂ, scurteicuțe, s. f. Diminutiv al lui scurteică. – Scurteică + suf. -uță.

scurteicuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scurteicúță (reg.) s. f., g.-d. art. scurteicúței; pl. scurteicúțe

scurteicuță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scurteicuță f. mintean femeiesc din stofă subțire căptușit cu americă: scurteicuța se numește în Munt. bonjur, camizol, capoțel, ciupag și zoavă, iar în Mold. polcă sau polcuță (v. aceste vorbe).

scurteicuță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCURTEICÚȚĂ, scurteicuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui scurteică. — Scurteică + suf. -uță.