scurticel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCURTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ,scurticei, -ele, adj. Diminutiv al lui scurt; scurtuț. – Scurt + suf. -icel, -icea, -icică.
scurticel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) scurticél adj. m., pl. scurticéi; f. scurticeá/scurticícă, pl. scurticéle
scurticel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCURTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ,scurticei, -ele, adj. Diminutiv al lui scurt; scurtuț. — Scurt + suf. -icel, -icea, -icică.